Inventarul
trusei de prim ajutor
Foarfece cu vīrfuri bombate
Dispozitiv de respiraţie gură la gură
Pipă Guedel mar. 4
Pipă Guedel mar. 10
Deschizător de gură
Garou elastic 50 cm
Atele din material plastic
Leucoplast 5 cm X 3 cm
Pansament individual 2/6 cm
Pansament cu rivanol 6/10 cm
Pansaplast (plasture) 6/50 cm
Faşă tifon 10 cm X 5 m
Bandaj triunghiular l =80 mm
Vată hidrofilă sterilă 50 g
Manuşi de examinare
Comprese sterile
Alcool sanitar
Alcool iodat
Rivanol soluţie
Perogen
Batiste din hārtie cu soluţie dezinfectantă
Ace siguranţă
Pahare de unică folosinţă
Caiet 50 file
Pix sau creion
Broşura cu instrucţiuni de prim ajutor
Respiraţia
artificială
Respiraţia
artificială urmareşte redresarea schimburilor de aer de la nivelul plămānilor.
Metoda
cea mai eficace este "gură-la-gură".
Avantajul acestei metode constă īn faptul că nu necesită
echipament special şi nici manevre obositoare. Pulsul se verifică la
epiglotă (lāngă Mărul lui Adam).
Accidentatul
stă īntins pe spate, cu faţa īn sus. Se controlează căile
respiratorii superioare pentru a avea siguranţa că nu sunt blocate cu
sānge, secreţii, noroi sau alţi corpi străini. Īn cazul īnfundării
lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul degetelor. Salvatorul se
aşează īn genunchi, lāngă capul victimei.
Se
trece māna stāngă pe sub ceafa accidentatului şi se īmpinge īn sus,
astfel īncāt să se asigure o extensie a cefei. Aceasta manevra asigură
eliberarea căilor respiratorii superioare acoperite de limbă, ştiut
fiind căă, la accidentaţii care şi-au pierdut cunoştinţa,
limba cade īn fundul gatului.
Dupa
aceste manevre de pregătire, salvatorul trage aer īn piept şi, aplicāndu-şi
gura pe gura deschisă a accidentatului, insuflă aerul din plămānii
săi īn cei ai victimei. In tot acest timp, nările accidentatului trebuie
astupate cu ajutorul celeilalte māini, pentru a īmpiedica refularea aerului.
Īn timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmărindu-se
umflarea abdomenului cu aerul insuflat.
După
fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspiră, se vor lăsa libere
gura si nasul accidentatului. Īn acest fel aerul introdus īn plămānii
victimei este eliberat datorită elasticităţii cuştii
toracice.
Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut şi va fi menţinut
pānă cānd victima incepe sa respire autonom. Dacă victima are
gura īncleştată, se poate recurge la respiraţia "gură-la-nas".
O
alternativă este manevra Heimlich, care presupune ridicarea si coborārea
alternantă a victimei cu priză subabdominala.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Degajarea căilor respiratorii
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Executarea respiraţiei gură
la gură
|
|
|
Masajul cardiac extern
Urmăreşte
reanimarea bătăilor cardiace īn cazul īn care inima a īncetat să
mai bată. Metoda constă īn aplicarea unor presiuni ritmice asupra
inimii, prin intermediul cuştii toracice.
Accidentatul este culcat pe spate, pe un plan tare, cu capul mai jos decat restul
corpului.
Salvatorul īşi aşează palmele suprapuse pe locul corespunzator
inimii īn cuşca toracică, adică in stānga extremităţii
de jos a sternului (osul pieptului).
Palmele
salvatorului vor exercita presiuni ritmice, astfel īncāt toracele victimei să
fie turtit cu 3-4 cm, īntr-un ritm de 60 apăsări pe minut. Compresiunile
şi decompresiunile ritmice īndeplinesc funcţia de pompare a sangelui īn
vasele sanguine. Īn mod obişnuit, īn scurtă vreme după aplicarea
masajului, inima işi reia activitatea spontană. Reluarea activităţii
se poate observa dupa reapariţia pulsului si colorarea pielii şi
mucoaselor. Accidentatul īşi capata cunoştinţa, iar reflexele
reapar.
Īn
cazul unui stop cardio-respirator, este necesar să se execute concomitent şi
respiraţia artificială şi masajul cardiac extern. Īn aceasta
situaţie este necesară prezenţa a doi salvatori care să
execute concomitent manevrele. Alternarea mişcărilor va fi următoarea:
la patru compresiuni de masaj cardiac - o insuflare de aer. Īn eventualitatea că
nu există decāt un singur salvator, acesta va efectua, īn ritmul amintit
mai sus, ambele manevre. La copii, compresiunile pentru masajul cardiac extern
se vor face cu doua degete şi cu blāndeţe.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Masaj
cardio-respirator executat
de
o singură persoană
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Masaj
cardio-respirator executat de două persoane
|
Intervenţii
īn caz de hemoragii
Se
opresc eventualele hemoragii prin utilizarea garoului, īntotdeauna deasupra rănii,
dacă hemoragia e la membre, sau a unui pansament compresiv, daca e la cap
sau trunchi. Dacă folosim garoul, alături, pe un bilet se va preciza
momentul la care acesta a fost pus, pentru a permite desfacerea acestuia la
fiecare jumătate de oră, prevenind necrozarea zonei respective.
Gravitatea unei hemoragii se determină după cantitatea de sānge
pierdut. Sāngele arterial e mai deschis la culoare decāt cel venos.
Rolul
de garou improvizat īl poate īndeplini o curea lata sau o fāşie de
material textil. Se evită folosirea de sfoară sau sārmă,
deoarece pot taia ţesuturile.
Īn
timpul transportului se are īn vedere asigurarea funcţiilor respiratorii şi
circulatorii ale victimei, astfel, dacă a pierdut mult sānge, picioarele
vor fi plasate mai sus de nivelul capului.
Intervenţii
asupra plagilor
Plăgile
se dezinfectează cu soluţie iodata sau alcool, eventual cloramina, se
spală şi curaţă cu apă oxigenată (peroxid) şi
se pansează cu tifon steril (nu cu vată). Spălarea şi curăţarea
se face dinspre interior spre exterior, iar īn cazul īn care se află şi
corpi străini īn plagă, se vor lăsa in poziţie, deoarece
scoaterea acestora poate genera complicaţii, intervenţia fiind
finalizată de un cadru medical specializat.
Imobilizarea
fracturilor
Membrele
fracturate se imobilizează cu atele, care vor cuprinde atāt articulaţia
superioară, cāt şi cea inferioară. Fracturile pot fi deschise
(osul perforează pielea şi este vizibil din exterior), sau īnchise. Victimele
cu coloana fracturată se preferă a nu fi mişcate pāna la sosirea
medicului, dar dacă nu există altă posibilitate, acestea se
transportă legate de o suprafata rigidă si plană (scāndură,
usă) şi se preferă un mijloc de transport cu platformă.
Atelele
se pot improviza din bucaţi de scāndură, lemn, metal, plastic rigid
sau eventual carton rigidizat prin ăndoiri multiple.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fractura īnchisă şi deschisă
|